CURTEA VECHE

Cu mult timp in urma, in cel de al XV-lea veac, din porunca lui Vlad Tepes s-a construit prima Curte Domneasca din Bucuresti, oras ce va deveni, in vremea lui Radu cel Frumos, capitala stabila a Tarii Romanesti.
La mijlocul secolului al XVI-lea, Mircea Ciobanul (numit asa dupa ocupatia de negustor de oi cu care se indeletnicise inainte de domnie) angajeaza mesteri pentru refacerea curtii domnesti pe vechile-i temelii. Asezata intre actualul Lipscani, B-dul 1848 si raul Dambovita, aceasta resedinta domneasca va deveni nucleul Bucurestiului in veacul al XVI-lea, concentrand in jurul ei intreaga viata a capitalei.
Legata de multe evenimente desfasurate in cursul anilor, ea a avut de infruntat si multe vitregii.
De la curtea domneasca din Bucuresti a ridicat steagul luptei antiotomane Mihai Viteazul. Arsa de turci in cursul luptelor din 1595 - cand domnul muta resedinta la Targoviste, de unde ea va reveni in mod definitiv in 1659 - resedinta domneasca va fi complet rezidita de Matei Basarab.

Venit la scaunul Tarii Romanesti, Constantin Brancoveanu da acestei curti o deosebita stralucire. Construieste o casa domneasca, numita "cea mare", o resedinta a doamnei - "despre doamna", - odai de zid pentru garda domneasca ca si baia domneasca.Poarta principala de intrare era prevazuta cu turn de paza.
Eleganta, cu mult fast, sporit si de scara principala de marmura, casa "cea mare" impresioneaza pe multi straini veniti la curte. Parjolita de incendii, distrusa de cutremure, cuprinsa de paragina in urma razboiului austro-ruso-turc din 1768-1774, aceasta resedinta domneasca ajunge de nelocuit.